TVA inclus. Transportul este calculat la finalizarea comenzii.
În latina veche, silva însemna „pădure" — copacii deși, locul în care zeul Silvanus își ținea altarul. Pandantivul îl reia pe „Silvia" în argint 925 rodiat, scriere cursivă cu S inițial mare ondulat și restul literelor curgând fără pauză.
Silvia — un nume care îl leagă pe Romulus de pădurea sacră
„Silvia" e direct forma feminină a latinului Silvius, derivată din silva („pădure", „codru"). În mitologia romană, Rhea Silvia era mama gemenilor Romulus și Remus — fondatorii Romei — fiică a regelui Numitor din Alba Longa, descendenta lui Eneas (fiul Laviniei și a Eneas) la a paisprezecea generație. Numitor a fost detronat de fratele său Amulius, care a impus-o pe Rhea Silvia să devină vestală — preoteasă a templului Vestei, jurată să rămână fecioară. Conform legendei (Titus Livius, „Ab Urbe Condita", cartea I; Plutarh, „Romulus"), zeul Marte i-a apărut într-o pădure sacră și a zămislit cu ea pe gemeni; aceștia au fost aruncați pe Tibru într-un coș, salvați de o lupoaică (Lupa Capitolina, statueta din bronz de la Muzeele Capitoline e una dintre cele mai cunoscute opere antice). Numele „Silvia" rămâne așadar legat la temelie de fondarea Romei — într-o pădure, lângă o lupoaică, în 753 î.Hr. (data tradițională a întemeierii cetății). În antichitatea creștină, Sf. Silvia a Romei (cca. 515–592 d.Hr.) e mama Sf. Grigorie cel Mare, papa care a rânduit liturghia gregoriană — prăznuită pe 3 noiembrie. La Shakespeare, „Cei doi gentilomi din Verona" (cca. 1593) are personajul Silvia, iubită a lui Valentin, descrisă cu cea mai cunoscută strofă: „Who is Silvia? what is she, that all our swains commend her?" — pusă apoi pe muzică de Schubert (1826) ca lied „An Sylvia". În spațiul românesc, „Silvia" a urcat în topul preferințelor părinților din anii '80 încoace, ales pentru sonoritatea fluentă, etimologia transparentă și greutatea calendaristică. Pentru o Silvia de astăzi, prenumele păstrează această dublă moștenire — vestala-mamă a fondatorilor Romei și pădurea sacră a numelui — într-un singur cuvânt scurt, scris dintr-o singură răsuflare.
Cum arată în detaliu
Pandantivul e numele „Silvia" decupat dintr-o singură placă de argint masiv 925, în script font caligrafic — S-ul inițial cu o curbă mare ondulată (mai mare decât celelalte litere), urmat de ilvia legate fără întrerupere și ultimul a cu o terminație fină. Argintul e acoperit cu peliculă de rodiu — pelicula alb-platinată rezistă fără să se înnegrească ca argintul brut și are reflexe reci, foarte apropiate de aurul alb. Lanțul e subțire, cu zale ovale alăturate (tip anchor), finisaj oglindă. Pandantivul măsoară aproximativ 38,5 × 10 mm, placa are 0,95 mm grosime, iar lanțul de 46 cm cade exact pe stern, sub claviculă, exact unde se vede pe imaginea cu modela în bluză albă de mătase cu decolteu V.
Pentru cine e potrivit
Pentru orice Silvia — fetița care învață să-și recunoască numele scris pe primul caiet, adolescenta care primește primul cadou personal, femeia adultă care îl poartă ca semnătură de zi cu zi. Pentru cadou de aniversare, de Crăciun, de ziua numelui (3 noiembrie, Sf. Silvia, mama Sf. Grigorie cel Mare), de la mamă, de la naș, de la o prietenă veche, de la o colegă. Cade firesc pe bluză albă de mătase cu decolteu V — exact cum apare pe modela din imagini, în lumina caldă de cafenea cu plante și mobilier de lemn — pe rochie monocromă, pe cămașă albă cu primii nasturi deschiși, pe pulover fin de cașmir nud. Funcționează la birou, la o cafea, la o cină, la o nuntă casual, la o petrecere de duminică. Combinabil cu un al doilea lănțișor mai scurt sau mai lung pentru layering — niciodată identic în lungime, ca pandantivele să nu se atingă.
Lucrat în România, marcaj oficial
Bijuteria poartă marcajul ANPC garantat și e hipoalergenică datorită stratului de rodiu care izolează aliajul de argint+cupru de pielea purtătoarei. Marca de finețe 925 e ștanțată conform reglementărilor românești pentru metale prețioase, verificabilă pe închizătoare. Garanție 24 de luni conform OUG 140/2021 și retur 14 zile conform OUG 34/2014.
